„În sfârșit avem ce discuta, că acum șase luni parcă vorbeam altă limbă”, mi-a spus frate-miu după ce a citit articolul despre jocuri video pe care l-am scris în DoR #20. A fost primul cititor și primul editor, pentru că el înțelegea cel mai bine, pentru că era și despre el și pentru că de la el a început totul.
Tata s-a chinuit destul de mult să mă învețe să merg pe bicicletă. Întâi cu roți ajutătoare, apoi mergând lângă mine, cu o mână pe șa. Nu știu dacă nu puteam să-mi țin echilibrul sau îmi era pur și simplu frică să încerc singură, dar îmi plăcea să știu că e în spatele meu, având grijă să nu cad și să mă readucă pe linie dreaptă, dacă deviam prea mult. Nu țin minte după câte ture de bloc și încercări eșuate, dar la un moment dat, am prins avânt și am simțit cum și-a luat mâna de pe șa. „Du-te, du-te, du-te!”, îl auzeam în spate, și m-am dus.
Colindele americane de la radio şi clinchetul vaselor în bucătările e scena care îmi anunţă mereu sosirea Crăciunului, al cărui miros invada toate camerele apartamentului de la etajul doi, unde am locuit până în clasa a opta. Adică miros de prăjituri, cele două pe care mama le face mereu de sărbători şi de zilele noastre de naştere – una pentru mine şi una pentru fratele meu. Continuă lectura
„Acum să văd pe cine o să daţi vina când se murdăreşte frigiderul, că eu eram principalul suspect”, a spus frati-miu duminica trecută, înainte să plece de acasă. Continuă lectura
Marţi dimineaţă, pe drum spre grădiniţă, Roberta, o fetiţă blondă, în vârstă de cinci ani, s-a aşezat în genunchi, şi-a împreunat mâinile şi şi-a rugat mama să o ia cu ea la serviciu. Nu e prima oară când face asta, pentru că locul unde lucrează Daniela Bursuceanu – un atelier de croitorie unde sunt realizate manual jucării textile – este creat special pentru mamele singure. Continuă lectura
Apa de la robinet, mirosul de cafea şi, pe fundal, MagicFM, singurul post pe care îl prinde radio-ul vechi din bucătărie – acelaşi de când mă ştiu. De 25 de ani, aşa încep toate dimineţile părinţilor mei, Cristi şi Cristina (47 ani). Amestecând cu linguriţa în cana roşie Nescafe, pe care doar ea o foloseşte, mama îi povesteşte tatei, care spală vasele rămase de seara, ce-a visat. Apoi, în timp ce el face sendvişuri pentru şcoală pentru fratele meu şi mama găteşte, vorbesc despre bunica sau despre serviciu. De cinci ani ani, lucrează în aceeaşi clădire, în birouri alăturate. Pleacă împreună de acasă, se văd pe hol, mănâncă împreună la prânz şi se întorc seara acasă. „De când lucrăm împreună chiar ne spunem orice, suntem şi mai apropiaţi”, spune mama când o întreb cum e să petreacă atât timp împreună. „Unii au nevoie de spaţiu, dar noi nu, nu ne sufocăm.” Continuă lectura
La un an după ce a aflat că fiul ei, Toma, are autism, Andreea Sorescu (34 ani) a înfiinţat Asociaţia „Învingem Autismul”. În paralel, a parcurs un drum personal către acceptarea diagnosticului lui Tomi, drum care a învăţat-o că nu trebuie să fie tot timpul puternică pentru a fi o mamă bună. Continuă lectura
Sportsteller 