Poveștile sportive ale lui 2018

„I think storytelling is really important in sports: where we come from, what we do, the places we play in.” (Roger Federer, 2018)

Publicitate

Poveștile sportive ale lui 2017

(Unele dintre) poveștile mele preferate din 2017.

 

Poveștile sportive ale lui 2016

Lista de final de an olimpic și fotbalistic.

(începută în 2014 și 2015).

30 de minute sunt o eternitate*

Asta mi-a scris editorul înaintea interviului cu Cristina Neagu. Au fost, și nu doar pentru că s-au transformat în două ore.

Poveștile sportive ale lui 2015

Best of-ul meu sportiv pe 2015, cel puțin din articolele pe care mi le amintesc. O tradiție începută anul trecut, de care trebuie să mă țin, mai ales că urmează un an olimpic pe care abia-l aștept. Top 3-ul a fost inclus și în lista poveștilor recomandate de DoR.

Invazia conferinței

Sau scrisoare de dragoste pentru #Story15, my favourite hashtag.

40 days, 40 nights and 56 games (English version)

In the last evening of the European project I took part in this summer, we all gathered around in a circle in order to receive our Youthpass certificates. Each one of us took out a random one and was supposed to describe – using gestures or words – the person in question. First up, Pablo from Spain: he pulled out the paper, thought about it for a few seconds, then started jumping and clenching his fists in the air yelling “Ru-ma-ni-a! Ru-ma-ni-a!” Everybody turned towards me.

Poveștile sportive ale lui 2014

Pentru că mi-a fost greu să aleg articolele care mi-au plăcut cel mai mult pentru retrospectiva DoR, am zis că un an cu atâtea evenimente sportive merită un post separat. Măcar ca să-mi amintească de rezoluția anuală de a citi mai mult.

5 scene din redacție pentru 5 ani de DoR

Cinci e o cifră care-mi place. Aveam cinci ani când s-a născut fratimiu. Echipa mea de suflet a câștigat de cinci ori Champions League. În liceu aveam patru prietene cu care formam grupul oilor negre sau „alea cinci de la geam”. Cinci goluri i-a dat România Germaniei, acum campioană mondială, într-un amical din 2004 de la care încă am biletul lipit pe perete.

Am scris cinci povești de care sunt mândră pentru DoR, care tocmai a împlinit cinci ani. N-am fost de la început alături de echipa care-a pornit la drum, am apărut acum doi ani și ceva. Dar anul ăsta, primul în redacție, a fost unul din cei mai frumoși ai mei de până acum.

Mi-ar plăcea să mai scriu încă pe-atât, așa că m-am gândit că poate vă conving să o susțineți abonându-vă, dacă dau la schimb cinci povestioare scurte despre cum e, uneori, viața în redacție.

SuperSimona

Sau ce învață o anxioasă la Paris.

„Ești pentru prima oară la Paris?” m-a întrebat Simona înainte de primul ei meci la turneul la care mă dusesem să o văd, în februarie. Speram să asist la al șaptelea turneu câștigat, ca să simt pe viu ce înseamnă victoriile ei pe plan internațional, cum se raportează jurnaliștii străini la ea, cum e “să nu mai știi să pierzi”. Și, mai ales, speram la un schelet pe care să construiesc textul pe care urma să-l scriu.