„Pramatia ta, care te iubeşte”

Apa de la robinet, mirosul de cafea şi, pe fundal, MagicFM, singurul post pe care îl prinde radio-ul vechi din bucătărie – acelaşi de când mă ştiu. De 25 de ani, aşa încep toate dimineţile părinţilor mei, Cristi şi Cristina (47 ani). Amestecând cu linguriţa în cana roşie Nescafe, pe care doar ea o foloseşte, mama îi povesteşte tatei, care spală vasele rămase de seara, ce-a visat. Apoi, în timp ce el face sendvişuri pentru şcoală pentru fratele meu şi mama găteşte, vorbesc despre bunica sau despre serviciu. De cinci ani ani, lucrează în aceeaşi clădire, în birouri alăturate. Pleacă împreună de acasă, se văd pe hol, mănâncă împreună la prânz şi se întorc seara acasă. „De când lucrăm împreună chiar ne spunem orice, suntem şi mai apropiaţi”, spune mama când o întreb cum e să petreacă atât timp împreună. „Unii au nevoie de spaţiu, dar noi nu, nu ne sufocăm.”

Despre putere

La un an după ce a aflat că fiul ei, Toma, are autism, Andreea Sorescu (34 ani) a înfiinţat Asociaţia „Învingem Autismul”. În paralel, a parcurs un drum personal către acceptarea diagnosticului lui Tomi, drum care a învăţat-o că nu trebuie să fie tot timpul puternică pentru a fi o mamă bună.